De ce bogat este rau?

Astazi o sa discutam despre un aspect care mie mi se pare de la sine inteles, insa este de mare actualitate chiar si in randul tinerilor (luand in considerare ca cei mai batrani dintre noi au ramas cu mici sechele din anii ’80). Oamenii avuti sau care cauta bunastarea financiara sunt priviti cu invidie si cu oarecare dorinta de excludere sociala de catre ceilalti.

Mai mult, desi foarte multi dintre noi ne dorim bunastarea proprie financiara, de multe ori ne trezim ca uram pe cel care are bani, uram stilul de viata pe care il are si tot ceea ce reprezinta.

De ce?

Vad din ce in ce mai multi romani interesati sa se dezvolte pe plan personal si financiar, din ce in ce mai multi care vor sa isi ia soarta in maini si sa mearga pe calea antreprenoriatului. Este un lucru pe care pe mine ma incanta. Dar nu inteleg cum oamenii care aspira la o anumita libertate, tocmai ei, pizmuiesc pe cei in locul carora vor sa ajunga.

Cum este posibil sa respingi natura pe care doresti sa o asimilezi?

Cum poti sa ajungi sa gandesti ca un om bogat (ce o mai insemna si asta) daca tu nu suporti pe bogati?

Cu ce esti tu mai bun decat un om care a stiut sa se descurce in viata, care a reusit sa creeze propriile sisteme care ii aduc bani. Cum vrei sa ajungi sa ai succes financiar cand tu ii urasti in adancul fiintei tale pe cei care au reusit sa aiba succes financiar?

Lasand judecata la o parte, pentru ca suntem maestri in a pune stampila pe omul de langa noi, chit ca, poate, nu am schimbat un cuvant cu el, cand o sa incepem sa apreciem potentialul uman din fiecare persoana si cand o sa incepem sa apreciem lucrurile bune din oameni?

Noi, ca societate, ducem lipsa de oameni realizati financiar. Ducem lipsa de acele generatii de oameni avuti pe care alte civilizatii le au. Mi se face scarba, personal, cand aud cuvantul parvenit din partea multimii, de fiecare data cand cineva reuseste sa ridice capul.

Oameni buni, abia am iesit din comunism, unde totul era liniar si ‘egal’. Cum pot fi altfel cei care reusesc pe plan financiar decat ‘parveniti’? Mai parvenit decat cel care a ajuns parvenit mi se pare cel care face o astfel de afirmatie.

Tu…
Cand o sa incepi sa imbratisezi mentalitatea pe care o vrei, dar o urasti? (?!?!)

Siguranta financiara nu este rea!
Siguranta financiara nu te face egoist!
Siguranta financiara nu te schimba intr-o persoana urata sufleteste!

Daca ti se pare ca in cele trei afirmatii de mai sus ‘siguranta financiara’ este un termen echilibrat, atunci inlocuieste cu ‘bogatia’. Pentru ca e acelasi lucru.

Bogatia materiala, pentru a darui material celui de langa tine mai mult decat o soseta.
Bogatia sufleteasca pentru a putea da celui de langa tine mai mult decat o rugaciune.
Bogatia trupeasca pentru a oferi celui de langa tine un sprijin la nevoie.

Grija de sine este nimic altceva decat o dovada de altruism. Sa oferi lumii o versiune mai buna a ta cu fiecare zi care trece. Din cauza asta cei mai egoisti oameni sunt doar la suprafata, dar ei tanjesc pentru a da inapoi mult mai mult decat sunt in stare acum. Si amana, pentru ca stiu ca pot da mai mult. Iar ceilalti ii urasc pentru asta.

Suficienta materiala este o bifa in dezvoltarea personala, pentru a deveni un om mai bun, mai intelept, sa ai mai multe optiuni. Vorbesc de confortul pe care il aduce un stil de viata corespunzator. Cu bani ai educatie buna, alimentatie buna, acces la informatie etc. Esti o persoana superioara.. si poti sa incepi sa dai celor din jur ce ai tu mai bun.

Dincolo de rolul nostru in societate, trebuie sa intelegem doua lucruri inainte de a porni la drum:
- ia aminte de la oamenii care au reusit in domeniul in care si tu vrei sa reusesti. Apropieti-i, respira aerul pe care il respira ei, nebunia pe care o au ei, stilul lor de viata, dorintele, nevoile, viziunea. Iubeste-i si doar asa poti ajunge unul dintre ei.

- Incepe sa te pui pe tine pe primul loc, pentru ca atata timp cat nu esti pe deplin dezvoltat, nu vei putea oferi lumii decat exact ce ofera si celalalt de langa tine: slabiciune. Dezvolta-te financiar, spiritual, personal in mod continuu. Doar devenind o versiune mai buna a ta cu fiecare zi care trece, doar asa poti da inapoi oamenilor din jurul tau lucruri care conteaza cu adevarat.

Interviurile de angajare

Am fost si intr-o tabara, si in alta. Pentru primul meu loc de munca am fost nevoit sa dau 5 interviuri ca sa fiu angajat dintr-un numar mare de candidati. De la interviuri propriu zise, cu persoane diferite, la teste practice.

Cum am reusit din prima, mi-am dat seama ca am ceva natural in asta. Din fericire (si nefericire) pentru mine, lucrurile pe care le fac natural, le fac exceptional, iar lucrurile pe care nu le fac natural, le fac al naibii de prost la inceput, mai prost decat media. Pot insa sa extrag ce e important in ambele cazuri.

De asemenea, mai tarziu am tinut interviuri de angajare si din postura de angajat si din postura de patron, asa ca am invatat trucurile de baza la care trebuie sa fii atent.

Cum te prezinti la un interviu

Sunt mii de materiale pe internet, insa multe sunt destul de impersonale si vorbesc de niste adevaruri de bun simt. O sa incerc sa pun accent pe ceea ce nu stii sau gresesti, pentru ca tot ce tine de imbracaminte si cv-uri, e de ajuns sa dai o cautare pe google si gasesti tot ce ai nevoie.

1 – Conteaza cine tine interviul

Ai doua optiuni aici, daca vorbim de un angajat sau de un patron. Din observatiile mele, atitudinea pe care trebuie sa o adopti este usor diferita. De ce?

Angajatul, chiar daca e manager, vrea rezultate si experienta relevanta; dar mai presus de asta vrea integrare in echipa, nu vrea scandal, vrea armonie si termen lung.

Pe patron il influentezi atunci cand te centrezi mai mult pe concret, pe ce rezultate poti sa aduci si ce poti face pentru el, dincolo de integrarea in echipa (pe care celalalt o sa o ia putin personal, pentru ca va fi nevoit sa lucreze cot la cot cu tine). Patronii de multe ori vor lideri, de aceea trasatura principala tine de asumarea rezultatelor.

2 – Valorizeaza intervievatorul!

Aici se fac cele mai multe greseli. Cei mai multi se duc la interviuri fara sa calibreze discutia cu persoana din fata si ajung sa se centreze prea mult pe ei. Cine sunt ei, ce au facut ei, ce vor face ei. Centrarea pe sine rupe raportul cu cealalta persoana.

Ce spun aici tine de un defect de comunicare de baza. Tu esti in vizor, esti tentat sa te centrezi pe tine, sa exagerezi cu competentele tale. In momentul ala, mai ales daca persoana care intervieveaza este si el un angajat, in principiu un viitor superior, se va simti in pericol si reactia este una de respingere.

In schimb, daca te vei concentra pe el, daca il vei valoriza pe el prin tine si prin achizitia ta, atunci te va angaja. Tine de inteligenta relationala, angajatorul se va simti competent daca se va simti bine cu tine, asa ca obiectivul e de a te concentra pe el, de a-l face sa se simta bine cu tine.

Daca el, prin interviul dat, va proiecta echipa minunata pe care el o va face cu tine ca subordonat si ce rezultate bune va avea el cu tine, atunci l-ai cucerit.

Daca este patron, regula ramane, dar va trebui sa te concentrezi mai mult pe ‘copilul lui’ decat pe el. Cu alte cuvinte, daca valorizezi viziunea pe care o are, il vei valoriza pe el. Se va simti magulit de ceea ce vei putea tu aduce in plus la ceea ce a facut el pana in acel moment.

3 -  Intrebarile tale si ce faci cu ele

Cele mai des intrebari puse, desi in toate analele interviurilor se spune ca e greseala, sunt cele referitoare la propriile beneficii. Cati bani, ce concediu, ce bonuri, ce carte de munca, ce incadrare ai.

Lumea e atat de panicata ca trebuie sa puna intrebari, incat nu se mai concentreaza sa puna intrebarile corecte!

Intrebarile pe care le pui sunt dovada inteligentei tale emotionale. Intrebarile pertinente sunt esentiale, iar intrebarile pertinente sunt despre angajator, activitatea lui si performantele pe care le are, mai putin despre ceea ce iti ofera tie direct.

Am auzit prea des fraza aroganta “trebuie sa ma convinga si ei ca ma merita”. Este cea mai mare varza emotionala existenta. In momentul in care te-ai dus la interviu, conteaza sa faci o impresie extrem de buna prin cele 5 puncte definite aici, pentru ca daca atingi maximum din fiecare, poti fi sigur ca vei sti daca vei accepta jobul sau nu.

De aceea, in loc sa il iei la intrebari pe angajator despre beneficiile pe care le vei avea tu, intreaba-l de oportunitatile pe care le aveti voi doi, in echipa. Asta e intrebarea corecta!

Este jignitor pentru un angajator sa dea raspunsuri doar in directia in care “iti ofer asta, asta si asta”. Spun ca e jignitor, pentru ca probabil sunt multi care au venit pentru postul ala si sunt altii care deja ii vin in minte cand intrebi lucrurile astea.. si care au parut mai capabili ca tine.

Da, este ok sa pui aceste intrebari, dar doar in conditia in care acestea nu sunt singurele intrebari.

Intreaba de activitatea pe care o prestezi, de ceea ce s-a facut pana atunci, de potentialul a ceea ce se poate, despre firma, despre succesul ei, despre valorile ei, despre echipa din spate.

De acolo cel mai important este SA ASCULTI ! Pentru ca dupa ce iti va raspunde, va trebui sa reactionezi si sa ii spui beneficiul pe care il veti avea amandoi, concluzia trasa din ceea ce ti-a spus angajatorul.

Am vazut iar prea multi care pun intrebari “corecte” si privesc prin mine sau nu sunt prezenti la raspunsurile pe care le dau. Sau care nu fac nimic cu raspunsurile mele, sunt fericiti doar ca au pus intrebari.

Interviul este o discutie, nu o lista de bife.

De aceea, daca nu poti purta o conversatie cu un vanzator de mezeluri (de exemplu) sau cu un taximetrist, probabil ca vei avea probleme si la un interviu de angajare, pentru ca se bazeaza pe aceleasi principii psihologice.

4 – Sinceritate, deschidere, entuziasm

Vorbesc despre lucruri banale, dar care nu sunt luate in considerare de multe ori. Prea multi adopta o atitudine sobra si inchisa, pentru a mima seriozitatea. Aceste lucruri inhiba alte caracteristici pe care nu prea le gasesti la cei care vor sa se angajeze.

Stii cat de multi se comporta ca niste masini la interviuri, tocmai in intentia de a fi luati drept oameni seriosi pe care pui baza.. si cat de putini arata entuziasm fata de ceea ce va face la firma respectiva sau in domeniul respectiv?

Prin seriozitate excesiva omori comunicarea cu intervievatorul si dai impresia ca incerci sa ascunzi ceea ce esti de fapt. De multe ori cand luam interviu cuiva care era prea serios si dadea impresia unui munte de seriozitate.. imi ziceam “nu cred ca cel din fata mea este o fiinta umana”.

Incearca sa omori aceasta seriozitate excesiva care da un aer de falsitate.

Multi au impresia ca cel care  angajeaza este extrem de atent pe bulinele cu calificative si pe locurile si rezultatele din trecut. Adevarul este ca de multe ori angajarea se face doar pentru ca esti singura persoana care a fost sincera, sociabila, deschisa comunicarii si care era entuziasta de ceea ce face.

Cand am vrut sa ma angajez din nou pe programe de finantare acum ceva ani, la primul interviu totul fusese perfect, insa mi-am dat seama ca exagerasem cu salariul cerut in comparatie cu ceilalti care veneau la interviu si in comparatie pana la urma cu piata si cu experienta pe care o aveam. Cum voiam jobul neaparat, a doua zi am trimis un e-mail si i-am explicat tipului care ma intervievase, cat de sincer am putut, ca nu imi permit sa imi pierd ‘mana’ pe proiecte si ca sunt dispus sa accept salariul oferit de ei, si ca momentan sunt mai importante rezultatele si ceea ce pot face in firma lor decat banii.

Fusesem cat se poate de sincer.

Am fost sunat, am fost chemat din nou la interviu, mi s-a dat un salariu mai mic decat voiam eu, mai mare decat cel initial al lor. Peste 3 luni acolo aveam salariul dorit initial deja. Rezultatele venisera.

Ideea e ca nu as fi fost angajat daca nu as fi aratat entuziasm legat de ceea ce faceam si as fi putut sa fac cu ei si daca nu eram sincer.

5 – Beneficii, nu specificatii tehnice

Am spus la inceput ca interviul este o vanzare de sine. Daca ii vei repeta ceea ce scrie in CV, nu vei reusi mare lucru la interviu.

Atunci cand vinzi un produs, nu vinzi specificatiile tehnice pe care le are, ci beneficiile pe care le aduce.

Exemplu:

vinzi o masina de 200 de cai putere (specificatie tehnica) sau o masina care atunci cand vei apasa pe acceleratie te va impinge in scaun, din care iti vor tremura picioarele cand te vei da jos si cu care nu iti va fi frica sa faci o ‘liniuta’ pentru ca vei fi pe primul loc de absolut fiecare data (beneficii).

Cand te duci la un interviu, totul tine de ei si de cum ii valorizezi tu pe ei. De aceea in loc sa spui caracteristicile tale, insista pe avantajele (beneficiile) pe care le vor avea ei cu tine.

De aceea trebuie sa fii pregatit sa ai o conversatie in care sa pui multe intrebari. Pentru ca in felul asta afli despre cum se descurca firma respectiva si poti face paralela cum poti tu ajuta firma sa o duca si mai bine! Acestea sunt beneficiile de care vorbeam.

La un moment dat incercam sa prind un contract din pozitia de freelancer pe programe de finantare. Aveam 23 de ani, eram singur si ma bateam pentru contractul respectiv cu alte firme de consultanta care evident ca pareau mai profesioniste decat un biet pustan.

Reprezentantii firmelor de consultanta au venit cu acreditarile lor si cu portofolii ca sa obtina contractul.

Din discutiile cu ei si intelegand ce presupune contractul pe care urma sa il semnez, eu aveam un proiect castigat identic cu cel care urma sa il fac pentru ei. Avea 2-3 kilograme, avea toate schitele, avizele, planurile de afaceri si bugetele in el.

Cand m-am dus la al 2-lea interviu le-am explicat ca inteleg importanta proiectului pentru ei si ca cel mai probabil vor trebui sa inteleaga la ce se inhama, pentru ca presupune o munca extenuanta, prin care eu am trecut. Si le-am pus dosarele in brate. Impactul a fost maxim.

Ceilalti dovedisera ca pot face proiecte, ca au acreditari si angajati pentru asta (specificatii tehnice).
Eu dovedisem ca am experienta relevanta exact pe tipul acela de proiect si ca ii pot ajuta sa il faca, pentru ca nu trebuie decat sa replic ceea ce facusem in trecut (beneficiu).

Contract semnat si una dintre cele mai mari victorii personale ale mele

Cum sa ramai focusat pe rezultat

Cred ca prin 2002-2003 intram in lumea programelor de finantare. Deveneam consultant.  Era o noua lume pentru mine, programul de lucru era relativ, se lucra pe rezultat aproape exclusiv. In momentul in care aveam un deadline (data de depunere a proiectului), disparea orice speranta sau dorinta de amanare. Trebuia sa terminam totul la timp.

Indiferent de factorii externi, un proiect se putea face de la zero in conditii optime cam in 2 luni de zile. Am facut insa proiecte si in 1 luna .. si in 2 saptamani..  Am invatat sa lucram sub stres, fiecare sarcina trebuia indeplinita soldateste, niciodata nu trebuia sa ne luam privire de la data finala cand trebuia sa depunem proiectul, tot timpul trebuia sa vedem ansamblul si sa lucram pe fiecare sarcina in parte cu foarte mare atentie, pentru ca orice greseala ne costa eliminarea din competitie.

A fost prima oara cand am intrat in contact cu procesul Zoom in – Zoom out. Un exercitiu continuu de focalizare, de la mare la mic, de la mic la mare.

Exista doua tipuri mari de oameni care fac o greseala capitala atunci cand sunt in urmarirea unui vis sau cand lucreaza pe un proiect.

-          Omul entuziast si dezorganizat – este omul cu adevarat panicat de tot ce inseamna organizare si disciplina, care lucreaza in reprize explozive, in functie de motivatia de moment. Acesti oameni stiu ca au nevoie de o unealta care sa ii provoace sa se tina de treaba pe sarcinile marunte ca sa isi puna in valoare calitatile pe care le au. Eventual sa ii motiveze in sarcinile de rutina.

-          Omul organizat si motivat intrinsec – este omul cu forta de munca, omul care nu se sperie de rutina si stiu sa faca treaba metodic, pas cu pas. Din pacate acesti oameni duc deseori lipsa de viziune si pierd directia afundati in problemele de rutina pe care le intampina.

Fiecare categorie dintre cele doua are calitati de necontestat.. Prima categorie viseaza frumos, stie ce vrea, poate descrie viitorul lor in cele mai mici amanunte, dar au nevoie de o unealta care sa ii tina cu picioarele pe pamant. A doua categorie se aseamana unui boxer care e capabil sa incaseze multi pumni intr-o repriza, sa ramana pe picioare, dar care nu stie cum sa dea lovitura decisiva (cum sa castige meciul).

Pentru amandoua categoriile exista procedeul ‘zoom in – zoom out’. Problema este ca ti-ai dezvoltat excesiv doar unul dintre muschi, insa cu totii le avem pe amandoua in noi. Am fost obisnuiti doar sa recurgem la una din extreme si sa o imbunatatim cat putem de mult.

Ca sa reusesti sa tii iti atingi obiectivul ales, am creeat aceasta unealta care sa te ajute tot timpul sa fii cu ochii pe tinta, pe ceea ce ti-ai propus, dar in acelasi timp sa poti ‘cobori’ pe fiecare sarcina si sa o rezolvi. In felul acesta iti pastrezi motivatia ridicata, rezolvi sarcinile de rutina si te intorci ‘la timona’, de unde ai privirea de ansamblu.

La inceput o sa fie ceva mai greu, pana iti antrenezi acesti muschi, dar pe parcurs o sa te simti ca un pictor. Doar ca in loc sa pictezi o opera de arta, iti pictezi viitorul.

Ideea de baza insa care trebuie retinuta: procesul spune ca fiecare sarcina de rutina poate modifica imaginea de ansamblu, de aceea ai nevoie ca, inainte sa te apuci de urmatoarea sarcina de rutina, ca sa nu deviezi, sa mai verifici o data strategia, directia si daca nu cumva sarcinile urmatoare s-au modificat.

Reguli de baza:

1 – Nu te apuci de un proiect fara sa il desparti in bucati mici si sa le prioritizezi. Pui un deadline final pentru proiect si bucatile mici le imparti pe distanta pana la deadlineul final.

Ceea ce tocmai ai facut se numeste planificare 

“Generalul care castiga o lupta isi face multe planuri, cel care pierde o lupta, aproape deloc. De aceea multe planuri facute vor duce spre o victorie, iar putine planuri facute, spre o infrangere. Din acest moment pot prevesti cine va triumfa si cine va fi invins.”

Sun Tzu – Arta Razboiului

2. Incepi sa rezolvi fiecare sarcina marunta in parte, daca e prea mare, imparti acea sarcina la randul ei in bucatele mai mici.

3. Fiecare sarcina rezolvata in parte aduce modificari planului de ansamblu. Te ridici pe planificarea strategica (initiala) si aduci modificarile necesare pe celelalte sarcini.

4. Nu iti fie frica de faptul ca nu te tii de planul initial. Scopul nu este sa respecti pasii desenati in prima faza. Scopul este sa ajungi la destinatie. Planul poate suferi modificari. Tocmai asta este rolul ‘zoomin-zoomout’.

5. Cand nu mai stii rezolvi o sarcina si te simti pierdut, desparte-o la randul ei in mai multe bucatele.. Nu uita ca dupa ce ai rezolvat bucatelele, sa revii la planificarea initiala ca sa privesti de sus daca s-a modificat ceva.

Prea multi oameni imi spun de aceeasi problema: isi pun in cap un obiectiv, isi planifica pasii, se apuca de treaba cu un entuziasm nebun.. si dupa 1-2-3-4 sarcini.. isi pierd motivatia. Motivatia in cazul asta se pierde pentru ca, rezolvand din sarcini, pierzi din vedere ansamblul, deraiezi de la calea originala si ai impresia ca te indepartezi de scop in loc sa te apropii. Daca te joci cu zoom in – zoom out pe detaliu/ansamblu, over and over, motivatia ramane ridicata, directia constanta, deadlineul intreg.

Nu te feri de planificare excesiva atata timp cat inaintezi. O ora de planificare nu este timp pierdut. Mai bine 1 ora de planificare si o ora de rezolvat sarcina efectiva decat o zi de rezolvat sarcini pentru ca la final sa iti dai seama ca nu esti pe calea cea buna si ca esti mai departe de obiectiv decat atunci cand te-ai apucat.

De ce ne plafonam si nu mai simtim nevoia de performanta

Este acelasi sentiment pe care il ai, de fapt, atunci cand simti o mare dezamagire in dragoste si decizi sa nu mai pui suflet in urmatoarele relatii.

Diferenta stii care este?

Ca relatiile apar si se nasc si fara sa mai vrem noi sa punem suflet; performanta daca nu o cauti, nu mai vine.

Cu toate astea, cred cu tarie ca daca putem sa constientizam aceste capcane in care cadem si doar sa schimbam cadrul, sa putem sa vedem dincolo de piedici, putem sa eliminam problemele psihice care apar ulterior.

Am vazut prea multi oameni care, odata plecati la drum, desi ar fi trebuit sa fie pe baricade, fericiti ca isi traiesc visul, cadeau intr-o depresie crunta? Raspunsul era de multe ori acelasi: “Nu a iesit asa cum am planuit!”

In Arta Razboiului, scrisa de Sun Tzu, exista un pasaj care poate sintetiza insa articolul de astazi:

Daca te cunosti pe tine insuti si cunosti si inamicul, nu te vei speria de 100 de batalii. Daca te cunosti pe tine insuti, dar nu iti cunosti inamicul, atunci vei suferi o infrangere pentru fiecare victorie pe care o vei avea. Daca nu te cunosti pe tine si nu iti cunosti nici inamicul, atunci vei fi infrant de fiecare data.

Pentru a avea rezultate, trebuie sa te cunosti pe tine, sa stii cum reactionezi la stres, sa stii care este situatia ta in caz de scenarii  pozitive si negative (daca poti sa faci fata), sa stii cat efort trebuie sa depui, care sunt sacrificiile pe care le faci, minime si maxime.

De asemenea trebuie sa cunosti si piata, sa ai o analiza bine facuta asupra concurentei sau asupra istoricului (de asta sunt atat de importante studiile de caz si faptul ca poti intra in legatura cu cei care deja fac ce vrei tu sa faci). Extrem de important de asemenea este sa nu te uiti NICIODATA la exceptie si sa o consideri regula. Psihicul uman este atat de prost incat daca iei 10 exemple si in ele gasesti 1 succes total, 4 esecuri si 4 rezultate mai jos decat mediocre – te raportezi aproape instant la succesul total si ignori media.

De aici e doar un pas sa te arunci in proiectul respectiv, sa nu ai rezultatele nici macar aproape de cele ale exceptiei. Ba mai mult, sa realizezi la final ca ai riscat PREA MULT si vei dezvolta o respingere acuta la tot ce va insemna risc. Te vei retrage in zona ta de confort si vei duce o viata normala, si nu extraordinara.. asa cum meriti.

Care sunt principalele greseli pe care NU VREI  sa le faci cand cauti performanta?

1 – Nu te cunosti pe tine

Asa cum am tot batut apa in piua pe site, inca de cand l-am inceput, viata trebuie privita ca pe un lung drum de autocunoastere. Suntem continuu in cunoastere de sine, in proprie dezvoltare si avem datoria sa fim o varianta mai buna a noastra cu fiecare zi care trece.

Unul dintre cele mai puternice teste de personalitate pe care noi il folosim cu toti membrii echipei si facem referire la el aproape zilnic este testul MBTI.

Mi se pare esential sa te cunosti, sa stii de ce esti capabil, care iti sunt punctele tari si care iti sunt punctele slabe, cum reactionezi la stres si cum reactionezi la victorii, cum te raportezi la munca, la echipa, la superiori, la organizatie.

Desigur ca fiecare persoana este unica si nu poate fi inclusa intr-un tipar 100%, tocmai de aia testul este esential.. te ajuta pe pasi sa intelegi:

- cine esti, care iti sunt tendintele comportamentale

- cine sunt ceilalti din jur, cum se raporteaza la cine esti tu si care sunt tendintele lor comportamentale

- cum poti intari preferintele tale (care se pot transforma in calitati) si cum poti sa evoluezi ajustand mici derapaje pe care le ai.

2. Crezi ca poti obtine motivatia din exterior!

Prea multi oameni care se vaita de lipsa motivatiei. Motivatia este o falsa problema, o scuza ca sa nu te apuci de lucru si sa nu ai rezultatele pe care le doresti.

Lipsa motivatiei tine mai mult de obiceiurile pe care le ai si de programul pe care TU ti-l faci decat de orice altceva. O sa iti si demonstrez asta.

Dimineata este cea mai productiva parte a zilei. Cel mai prost obicei pe care putem sa il avem dimineata este sa ne ocupam de sarcinile marunte, de rutina – cum ar fi: mailuri, telefoane, facebook poate. Pierdem in felul asta varful nostru de energie. Intr-un final, cand credem ca am facut treaba importanta, vrem sa ne apucam si de proiectele care conteaza pentru noi, de fapt si de sarcinile care te ajuta sa te misti pe proiect.

Numai ca ..surpriza ! Nu mai ai energie, te mai poti concentra, eventual apar alte urgente din alte parti. Tot ce poti sa faci este sa amani si mai mult, sa lasi pe seara.. apoi sa pui ca prioritate a doua zi.. Cand se intampla acelasi lucru.

Dupa un scurt ciclu de genul asta, rezolvand doar telefoane, mailuri si eventual socializare cu altii.. plus sarcini in regim de urgenta, iti dai seama ca nu ai inaintat pe proiect, ca esti in intarziere si cazi in depresie ca totul se misca greu. Apoi vii pe construimimperii si trimiti un mail cu titlul “nu stiu cum sa imi mentin motivatia ridicata, ma apuc plin de entuziasm si pe urma renunt la ce imi propun”.

O simpla rezolvare pe care toti o ignora: SCHIMBA-TI OBICEIUL! Fa in asa fel incat dimineata, la prima ora, cand inca ceilalti sunt molesiti si isi controleaza mailurile.. ocupa-te de cel mai important proiect al tau, prioritar, pe care tot il amani ca sa ai mai mult timp la dispozitie. O sa vezi diferenta. 2 ore muncite dimineata pe ce e important iti va da un chef de munca explozibil si o motivatie incredibila.

.. si e rezultatul doar unei ajustari de gandire..

3. Greseli de estimare – realitate vs. plan initial

Daca ar fi sa fac un chestionar in momentul asta si sa intreb “care e lucrul care te nemultumeste profund cand iti planifici o activitate?”, 90% din raspunsuri ar suna in felul urmator:

“Ma enerveaza ca atunci cand imi fac un plan si imi pun sarcinile pe hartie, aproape niciodata nu se intampla ca planificarea mea initiala.”

Asta e o greseala majora care ii impedica pe multi sa obtina rezultate. Este o incapacitate de a se dezvolta pe langa planificare, de a revizui si de a merge mai departe. Planul nu trebuie sa fie exact ca realitatea, este absurd. Planificarea initiala are rolul de a te porni, dar cu fiecare sarcina pe care o faci datele problemei se schimba, obiectivul se schimba.

Cea mai importanta parte a unui plan tine de evolutie. De fiecare data cand vezi ca nu corespunde realitatea cu planul, revizuiesti planul. Nu este un motiv ca sa te opresti, este un motiv ca sa continui, pentru ca tocmai ai primit feedback ‘de pe teren’.

4 – Sarcina care omoara proiectul

De cate ori am auzit-o pe asta. Este aceeasi senzatie pe care o are un scriitor care are un blocaj. “M-am oprit la capitolul 3, nu mai stiu ce sa scriu.”

Sarcina care omoara proiectul de multe ori este prea impersonala si prea mare ca sa poata fi rezolvata dintr-o bucata. Asa ca, oricat de panicat esti de planificare, trebuie sa desparti sarcina in bucati mai mici si sa le iei pe rand sa le rezolvi. Un elefant se mananca in inghitituri mici.

Cand te consideri blocat pe o etapa, e momentul sa revii la desenul initial, sa faci un efort sa te uiti de deasupra asupra sarcinii (zoom out) si sa o regandesti pana poti sa o apuci de undeva. Cand esti prea implicat risti sa te uiti la sarcina si sa nu te apuci de ea.

5. Scenariul pesimist e prea optimist si scenariul optimist e ireal.

Exista un principiu, cel al contabilitatii, care spune sa ti faci planurile intodeauna pe incasari minime si cheltuieli maxime. Pot spune ca din echipa mea, cand avem un proiect, eu sunt cel mai realist (estimez cel mai aproape de adevar), dar de multe ori si eu cad in capcana de a fi optimist.

Adevarul este ca prima oara cand faci ceva, asteapta te sa mearga totul prost. Asteapta-te la de doua ori mai putine incasari, de 2 ori mai multe cheltuieli, de 2 ori mai mult efort. De aceea prima oara cand faci ceva, orice faci, considera ca e castig. A doua oara va iesi mai bine.

Cand, inainte sa te apuci, scenariul pesimist este unul la care, la modul cel mai sincer, nu faci fata .. nu incepe. Regandeste planul si gaseste o solutie ca scenariul pesimist sa te gaseasca cel putin la fel de bine ca in momentul prezent.

6. Consideri exceptia regula.

Am mai vorbit despre ea la inceputul articolului. Vezi acel succes care te inspira si nu poti sa vezi ca e o exceptie. Raporteaza-te in planificare la medie. Succesul nu tine de un proiect (pe viata sau moarte) ci de termen lung si perfectionare. De fiecare data cand ai o lista de rezultate, ia pixul si taie exceptiile si vezi care sunt normalitatile.

7. Cum te raportezi la succes si esec.

Succesul e contraintuitiv. Din experienta spun ca 90% din oameni reactioneaza la un succes prin plafonare temporara (in loc sa fie o rampa de lansare, este un motiv ca sa nu mai faca nimic pana nu cad in depresie ca trebuie sa se apuce din nou de lucru). Aceeasi experienta imi spune ca 90% din oameni reactioneaza la esec prin paralizie temporara si depresie.

Si succesul si esecul este un feedback. Il iei si te agati de el pentru urmatorul obiectiv.

Si acum mi se pare incredibil cum si succesul si esecul provoaca pe cel din spatele lor la acelasi lucru, la inactivitate. Imi aduc aminte de marele defect al comunismului (care simbolizeaza la o scara mica si ce se intampla aici), cand in URSS a fost dat ca premiu un apartament si o suma de bani celui mai tenace muncitor dintr-o mina. O natiune de muncitori, asa era prezentat poporul. Cand a fost intervievat respectiva persoana, la intrebarea “ce vrei sa faci acum?” raspunsul a fost socant pentru toti. Muncitorul natiunii, cel mai harnic dintre harnici .. a raspuns:

“Ies la pensie si nu mai muncesc o ora in toata viata mea.”

In continuare iti dau cateva sfaturi, ca de la om care vrea la om care vrea:

- nu iti infrana niciodata dorinta de a visa.

- nu lasa pe nimeni sa iti spuna ca nu poti face ceva. Testeaza si convinge-te singur.

- gandeste-te ca la moartea ta se va face un documentar despre tine. Cum ai vrea sa arate acel documentar? De ce sa nu ai viata pe care ti-o doresti?

7 pasi pentru a deveni un campion

Cand m-am angajat prima oara la Camera de Comert, seful meu de atunci a avut o afirmatie la un moment dat pe care am digerat-o pentru mult timp, pana sa inteleg adevarata valoare:

“Cand am venit prima oara aici, am observat coada de oameni care vroiau sa cumpere.. ce? Informatie.. Si atunci mi-am dat seama ca informatia este una din cele mai scumpe si rentabile resurse pe care le poti vinde.”

Afirmatia era insa limitata la nivel corporatist. Am incercat sa o privesc la nivel de autoperfectionare si mereu m-am lovit de cateva limitari de-ale mele. In momentul in care invatam un lucru nou, de multe ori ajungeam sa ma imbunatatesc radical dar refuzam sa mai acumulez alta informatie, pentru ca mi se parea ca nu mai e necesara si ca mai mult ma defocuseaza.

Ne dezvoltam incontinuu.. Evoluam sau involuam incontinuu. In momentul in care oprim informatia sa mai vina la noi, urmeaza cat de curand o decadere.

Este vorba de celebrul “sharpen the saw” al lui Stephen Covey, care spunea ca trebuie sa ne pastram mintea tanara si sa cautam continuu noi cai de a fi mai buni in ceea ce facem si in ceea ce suntem.

Cand esti multumit de rezultatele pe care le ai, risti sa plafonezi acel domeniu si sa alegi siguranta rezultatelor in detrimentul evolutiei. E o solutie foarte buna pe termen scurt, poate mediu, dar pe termen lung va trebui sa iesi iar la inaintare si sa incerci sa treci la urmatorul nivel.

“Perfectiunea este atinsa nu atunci cand nu mai este nimic de adaugat, ci atunci cand nu mai este nimic de inlaturat.”

Antoine de Saint Exupery.

Ca oameni activi, suntem “blestemati” sa testam incontinuu. Cand traiesti din salariu de la buget, iti poti permite sa nu evoluezi si sa ramai in stare vegetativa. Pana intr-o zi cand vei afla ca sistemul bugetar este in faliment, precum in Grecia (curand si la noi). Doar ca atunci vei fi nevoit sa iesi din zona de confort in conditiile in care nu ai mai facut nimic pentru tine ani de zile, pentru ca ti-a fost bine cu capul la cutie.

Cum evoluezi, totusi, avand in vedere vastitatea informatiei care te inconjoara?

1 – Esti etern curios la ce se intampla in jur

In momentul in care te-ai izolat de performantele oamenilor din jur, mai ales din domeniul tau de activitate/interes, ti-ai taiat craca de sub picioare. Tineretea ti-o pastrezi prin dezvoltarea simtului de curiozitate.

2 – Stabilesti daca ai nevoie de imbunatatire pe acel parametru.

Asta stabilesti in momentul in care dai de cineva care are o procedura sau o mentalitate care in mod sigur ii aduc rezultate superioare. De multe ori o imbunatatire la un anumit parametru iti pot aduce rezultate incredibile si pe alti parametri (sau dimpotriva).

Daca e clar ca persoana respectiva e foarte capabila, iti deschizi toate canalele de care esti capabil si analizezi ceea ce se intampla acolo.

3 – Cauti de la cel mai bun

Odata ce incepi sa ii analizezi rezultatele, vei avea doua termene de comparatie – cu ale tale (o data) si cu cei mai buni in domeniu (in al doilea rand). Poti descoperi prin inlantuire niste rezultate fantastice in curtea altora.

Important este sa alegi pe cel mai bun, dar sa nu ii pierzi nici pe ceilalti din vedere. Daca poti avea o relatie directa cu el sau cu cineva care are rezultate urmarindu-l pe acel cel mai bun, cu atat mai bine.

4 – Testezi informatia pentru o perioada definita, in mod repetat

Prima oara cand o faci, o sa ai rezultate mai slabe, probabil, chiar decat cele pe care le ai tu. Important este sa incerci sa vezi potentialul pe care il poti atinge, de aceea e bine sa repeti pana ajungi la o minima de rutinizare.

5 – Ti se potriveste?

De multe ori castigi pe o parte si pierzi pe altele. Analizezi cu un ochi critic rezultatul si daca exista vreun ‘butterfly effect’ in alte directii. Sunt acceptabile pierderile. Castigurile sunt cu adevarat mai mari?

Analizezi rezultatele noi, comparativ cu cele vechi.

6 – Te retragi sau mergi mai departe.

Decizi daca iti schimbi mentalitatea in directia asta si aprofundezi… sau daca te intorci la cel care erai inainte. De multe ori simplul fapt ca ai testat si ca te-ai intors la procedurile tale iti da un castig chiar mai mare.. pentru ca vei avea un orizont mai mare.

7 – Continui sa ramai cu urechile ciulite

Etern tanar, etern curios, etern interesat de propria evolutie. O viata ai, nu iti poti permite sa o traiesti dintr-un turn de clestar. Experimenteaza !

Vizionarul si omul de viitor

Traim intr-o societate defecta, care nu incurajeaza propria evolutie, din pacate.

Peste tot sunt capcane despre care nu vorbeste nimeni! Peste tot sunt capcane care sa te faca sa te opresti si sa devii o leguma..

Toata lumea te incurajeaza sa fii activ, chiar si eu fac asta. Ai visurile tale? Trebuie sa muncesti pentru ele ! Doar prin munca asidua poti ajunge sus ! Doar lovindu-te de probleme poti sa le depasesti ! Fiecare experienta este o lectie, cand ai invatat-o poti trece mai departe ! Rupe barierele! Iesi din zona de confort! Invata-te cu durerea!

Iti suna cunoscut?

Da, asta este calea pe care au identificat-o multi dintre cei care au gustat din pocalul succesului.

In Statele Unite s-au facut studii pe oamenii de succes, cei care au plecat de la zero si au reusit sa isi invinga propriile limitari. Principala caracteristica pe care au identificat-o in proportie de peste 90% se referea la esec. Cum te raportezi la el. Daca il privesti ca pe o lectie sau ca pe o infrangere. Capacitatea ta de a te redresa dupa un esec si de a merge mai departe stabilea capacitatea ta de a-ti urmari propriile visuri.

Un om de succes iti poate da lectii despre cum sa o dai in bara in domeniul in care el a ajuns lider!
De asta oamenii trecuti prin viata sunt foarte valorosi si de tinut aproape.

Insa toata aceasta literatura antreprenoriala te pregateste pentru esecurile care vor veni si te invata cum sa reactionezi..

Una din piedici este insa invizibila pentru multi dintre noi, antreprenorii.

Tine de inversunare!
De nevoia de a reusi cu orice pret.

Toti oamenii iti spun sa fii activ.. Ai visurile tale? Trebuie sa muncesti pentru asta…

Cateodata insa problema nu este ca esti activ, ci ca atunci cand esti activ nu faci lucrurile care chiar conteaza. Oamenii activi fug de ei, nu mai au timp sa gandeasca, sa se relaxeze. Ca sa faci acele lucruri care chiar conteaza, cateodata trebuie sa te departezi de ele.

Fiind programat sa fii activ, sa rezolvi probleme, sa muncesti, sa rezisti esecului, sa te ridici, sa fii in miscare tot timpul..

devii rutinat,
devii prea implicat,
ajungi sa fugi de tine..
cauti scuze ca atunci cand vine esecul de care vorbesc toti tu sa poti spune impacat “eu am facut tot ce a tinut de mine.”

Exista doua personalitati ale noastre, ale fiecaruia, pe care trebuie sa le hranim in egala masura aproape, ca sa putem reusi in calatoria noastra.

1) Vizionarul – este cel care cauta scopul calatoriei, cel care iti poate visa in legatura cu activitatea ce o faci. Cel care iti poate descrie telurile.. sau strategia pe termen lung, daca o putem numi asa. Este responsabil cu propriile pasiuni si cu cautarea de sine (descrierea propriului eu).

2) Omul de actiune – cel care asculta ordine, care pune in practica, omul pragmatic, care gaseste solutii, care trece peste piedici, mentine directia. Este soldatul din tine. Eroul.

Putem spune in multe feluri celor doua personalitati ale noastre:

Visatorul si muncitorul.
Creatorul si organizatorul.
Politicianul si generalul.
Povestitorul si eroul.
Scenaristul si actorul.
Yin si Yang.

Cele doua personalitati sunt diametral opuse (opozabile), dar sunt interconectate si interdependente.

Cand suntem in anii lipsei de experiente (sau anii tineretii) suntem in mare parte vizionari (ce copil nu viseaza?) si ne dorim sa devenim cu toata fiinta noastra oameni de actiune. Vrem sa punem in practica ceea ce visam.

Pe masura experienta se acumuleaza, insa, visatorul este alungat, incet, si omul de actiune ia controlul. De multe ori aici se produce o ruptura. Pentru ca omul de actiune nu are ce cauta in a stabili directia, iar tu nu stii sa fii si una si cealalta.

Lucrurile marunte conteaza pentru a reusi!

Un secret al performantei tine de capacitatea de a te relaxa!

Managerii de succes au metode de relaxare pentru perioade scurte de timp sau au locuri proprii de realxare (pescuit, petrecut cu copiii, sala, plimbari, yoga etc). Aici o mica schimbare te poate transforma dintr-un manager mediocru, care doar trage tare, intr-unul de succes. De multe ori acea schimbare vine din faptul ca pleci cu o jumatate de ora mai devreme de la birou ca sa poti sa te plimbi sau ca nu muncesti si in pauza de masa, ci doar te uiti pe pereti, mananci un sandvis si nu te gandesti la nimic.

Tenisul este un sport extrem de intens si obositor; probabil aici diferenta dintre primii 10-15 jucatori ai lumii si restul de sute/mii din clasament este cea mai mare. Daca te uiti la turneele finale, incepand cu sferturile de finala/semifinale mereu gasesti aceleasi nume, foarte rar un nou-intrat. De ce?

S-a observat ca punctul comun dintre toti campionii la tenis tinea de relaxarea din timpului jocului. Jucatorii mediocri incercau sa se forteze si sa duca meciul 100% concentrati.. iar campionii aveau ritualurile lor prin care puteau sa se relaxeze in timpul meciului (intre serve, cateodata intre lovituri), putand astfel sa dea 100% atunci cand conta. Jucatorii mediocri nu puteau sa tina aceasta concetrare non-stop si erau incapabili sa se detaseze, parand de multe ori implicati in joc chiar si cand stateau pe bancuta, in pauza, gata sa isi bea apa si sa se stearga cu prosopul.

Fotbalul este alt sport in care poti ghici talentul nativ al viitorilor campioni. Se spune ca exceptiile in fotbal se observa de la varste mici dupa antrenamente cu mingea foarte intense. Dupa eforturi considerabile, jucatorii de exceptie au pulsul normal (ca si respiratia), in timp ce ceilalti sunt sufocati si nu mai au creierul oxigenat. Cum capacitatea fizica e aceeasi cam la toti, ‘secretul’ este unul mental, de multe ori instinctiv – jucatorii de exceptie, inca de mici reusesc sa se relaxeze in micile momente de respiro, pentru a da maximum in momentele care conteaza !!

Pana la urma, mesajul pentru tine este unul simplu:
doar bucurandu-te de tine vei putea sa fii eficient cu adevarat!

Sunt convins ca ai multe de facut!
Si eu am multe de facut!

Tot ce trebuie sa faci este ca periodic sa te detasezi de ele ca sa nu pierzi din vedere motivul pentru care  le faci sau cum sa le duci la bun sfarsit.

De obicei cand ceva nu functioneaza, nu il vei face sa functioneze lucrand dupa aceleasi proceduri disfunctionale; vei reusi asta doar cand vei fi capabil sa te calmezi, sa te opresti si sa privesti putin din ansamblu.

Cum reusesti.. sa visezi?

O intrebare extrem de buna.
Tu, ca om modern, esti ocupat tot timpul, esti inconjurat de oameni tot timpul, auzi tot timpul voci in jur, harmalaie. Tot timpul ai lucruri de facut, de multe ori urgente. Esti in miscare tot timpul.

Problema este ca in felul asta ajungi sa fugi de tine, sa fii incapabil sa mai gandesti, sa te relaxezi, sa suporti solitudinea…

Cea mai eficienta metoda de a te regasi, de a fi echilibrat si de a visa tine de solitudine (cand esti singur si te poti bucura de tine si de gandurile tale). Poti da valoare vizionarului atunci cand te departezi de rutina zilei. In rutina zilei vei gasi omul de actiune, in momentele atipice si de obicei solitare iti vei gasi visatorul…

…si va fi o intalnire placuta, dupa ce vei scapa de prima reactie de respingere la gandul lucrurilor pe care le ai de facut.

Asigura-te ca visezi ce vrei sa devii inainte sa devii ce esti.. iti poti programa viitorul si viata. Daca visezi fara sa faci, din pacate esti doar un visator fara nicio relevanta in viata reala; daca faci fara sa visezi.. esti doar un catar care trage la o caruta care nici macar nu e a lui (care face totul din inertia vietii).

De multe ori ca sa le imbini ai nevoie sa inveti sa visezi.

Ca sa visezi ai nevoie de liniste, refugiu, relaxare. Visezi atunci cand renunti la tot ce esti tu in prezent, pentru a da posibilitatea celui care poti fi sa ia forma.

Cele 10 reguli ale abundentei

Nu suntem departe de personajele lui Caragiale.

Bunica mea, Dumnezeu sa o ierte, a apucat sa vada cum trece asfaltul prin fata casei sale, dupa o asteptare de zeci de ani. Nu glumesc! In an de alegeri o echipa de muncitori turna asfalt si o alta echipa, de propagandisti, urla in difuzoare, ca la teatru, anuntand ca se pune asfalt.

Si demni de Caragiale, au oprit lucrarile chiar de alegeri.
Si nu au mai venit inapoi, desi le-au castigat.

Suntem in anul 2011, teoretic al 3-lea an de criza din Romania. Bugetele mult saracite, factorul shaorma redus drastic, puterea de cumparare abia acum se simte redusa la maximum.

Poti zambi, 2012 este an de alegeri, asa ca Romania va imbraca toale de sarbatoare si vom avea masa iar plina de bucate. Asa se intampla de fiecare data, fara exceptie. Vom avea crestere economica, sau cel putin asa o sa simtim. Ne vom bucura, vom sarbatori..

Si la scurt timp ne vom trezi la realitate. Precum bunica mea, care si-a dat seama ca asfaltul s-a oprit cu 2 metri inainte de curtea ei.. si a murit inainte sa vada tot satul asfaltat. 

Era o vorba pe care putini au respectat-o inainte de 2008. “Pe perioada de bunastare financiara, acumuleaza; pe perioada de criza, investeste”. Sau, mai pe romaneste: “iesi din turma si fa ce nu face ea, pana nu e prea tarziu”.

Imi aduc aminte doar de un exemplu la scara, vanzarile succesive ale City Mall Bucuresti pana la un punct cand era clar ca nu mai e rentabil si ca cineva va lua o teapa de multe milioane de euro. Povestea este similara cu evolutia tranzactiilor imobiliare din Romania umflate cu pompa inainte de 2008 si cu o groaza de tineri si mai putini tineri, creduli, care au inteles ca trebuie sa cumpere apartamente, case si terenuri in perioada respectiva.. Goana dupa aur. Glanda lacomiei.

In Grecia sunt manifestatii de strada si totul duce spre o rebeliune. Italiei i-a trecut glontul pe la ureche. America sta pe un butoi de praf de pusca. Portugalia scade in ratinguri. Spania e in febra restructurarilor, Germania asteapta ruperea UE si revenirea la marci si catre o independenta economica departe de nebunia putreda a Europei.

Exista insa si un lucru bun. Pentru prima oara in Romania incep sa se discearna valorile. Multi dintre cei care au facut averi in mod ‘necontrolat’ si le pierd acum cu o viteza alarmanta. Pentru prima oara incepe sa se inteleaga ideea ca valoarea personala bate castigul nesimtit.

Nimeni nu mai crede in povestea celui care a castigat dupa o banuiala sau un tun. Cei care au ramas sa spuna povestea si inca isi mai platesc cafeaua.. sunt doar exceptii amarate. In schimb au ramas prea multi fara bani de benzina, cu casele gata sa fie executate, cu bolizi fara revizii facute si cu cauciucuri de vara in plina iarna.

Am fost copii.
E timpul sa ne maturizam.

E timpul sa investim in noi si sa mergem pe cartea acumularii.

Incearca sa intelegi ca in stare pasiva nu vei mai putea castiga pe termen lung. Nimeni nu iti mai garanteaza pensia. Nimeni nu iti mai garanteaza salariul si nici locul de munca.

Intelegand aceste lucruri, trebuie sa te intorci la lucrurile de baza, pe care le-am tot evitat pana acum. E timpul sa te intorci catre propria persoana, sa investesti in tine, sa inveti sa fii prosper.

Reguli de baza:

1 – Investeste in tine

Singura persoana care este importanta esti tu. Pune mana si invata sa fii cel mai bun in domeniul tau, invata sa te misti mai bine ca ceilalti, invata sa aduci o schimbare oamenilor prin ceea ce stii sa faci.

Cum investesti in tine?
Educa-te pe domeniul tau.
Cauta-ti un mentor, agata-te de el, plateste-l eventual ca sa te invete sa ai rezultate mai bune.
Iesi afara din vizuina, renunta la conceptiile invechite, incepe sa cunosti oameni, du-te la evenimente, vezi care sunt noile tendinte.

Performanta intotdeauna se plateste. Tu esti performant?

2 – Cauta sa castigi mai mult de fiecare data

E mai bine sa iti cresti veniturile decat sa tai din cheltuieli, pentru ca la un moment dat fiecare cheltuiala redusa atenteaza la propria ta identitate.

Cum iti poti creste veniturile? Mai multi clienti, mai multe vanzari/client, valoare mai mare a vanzarilor. Orice strategie care iti atinge unul dintre cele 3 metode si care da rezultate este geniala!

3 – Intotdeauna sa castigi mai multi bani decat cheltui

Chiar nu conteaza cat cheltui, atata timp cat ai de unde. Daca in fiecare luna ai surplus, atunci esti pe calea cea buna.

4 – Pastreaza din surplus intotdeauna pentru perioadele in care nu vei avea comenzi.

Nu este intelept sa cheltui tot cand castigi mult. Am spus si mai devreme in articol, in perioada de bunastare, cel mai indicat este sa acumulezi. Pe langa procentul dedicat propriei dezvoltari (vezi regula no. 1), este bine ca intotdeauna sa pui ceva de-o parte pentru perioade negre.

Poti pastra in doua feluri: ori suma tampon, care stii ca iti ajunge mereu pentru supravietuirea pe cateva luni/poate chiar ani, ori suma in crescendo (care mereu se cumuleaza) si pe care deseori o poti constitui si in fond de investitii.

5 – Orice cheltuiala care iti aduce bani se numeste investitie si trebuie facuta !

M-am disciplinat intratat incat daca as fi mort de foame, aproape de lesin si mi-ai spune ca imi dai acum o masa copioasa sau maine mancare pentru 3 zile.. as indura fara sa clipesc, doar sa castig cele 3 zile de partea mea.

In comparatie, alege intotdeauna recompensa din abundenta, pe termen lung in schimbul recompensei pe termen scurt, care iti umfla burta si te lasa fara nimic mai departe.

6 – Creeaza un mecanism care iti aduce bani fara efort major din partea ta.

Esenta antreprenorului si a venitului pasiv. Cauta ca sistemul care iti aduce bani prin efortul pe care il depui sa il transformi intr-un sistem care aduce bani independent de tine (macar periodic).

7 – Multiplica regula no. 6

Ceea ce esti pe cale sa faci este, asa cum ii spun eu, sa lansezi mai multe “guri de pasiv”. Bani care vin din mai multe directii, in mai multe forme, fara implicarea ta efectiva.

8 – Vinde regula no. 7 ca sa te imbogatesti

Daca ai dovedit ca esti un arhitect, poti oricand sa iti vinzi opera.. stiind ca poti face alta mai frumoasa.

9 – Nu iti fie frica sa o iei de la capat

Chit ca ai reusit sau nu in demersurile tale, chit ca vorbim de un esec rasunator sau de un succes fenomenal, trebuie sa intelegi si sa iubesti simplitatea vietii. Trage aer in piept, cauta provocarea din nou si pune-te in miscare.. din nou.

Cateodata e mai bine sa renunti, decat sa te incapatanezi sa termini ciclul.
Cateodata e mai bine cu un esec in tolba, decat fara niciunul si etern rob al banilor.
Cateodata, cand nu iti mai place ceea ce faci, se intampla sa te intregesti renuntand si cautand ceea ce te pasioneaza.

.. si cateodata succesul te poate lovi mai rau decat cel mai usturator esec, asa ca fii intotdeauna pregatit sa o iei de la capat, oricat de sus ai fi.

10 – Da inapoi !

Chit ca inchei un ciclu sau ca esti in cautarea ciclului tau … cand simti ca ai ajuns la bunastare (valoare diferita pentru fiecare persoana in parte), uita-te in jur si cauta persoana care are cel mai mult nevoie de tine (sau persoanele).

.. da inapoi din surplusul pe care l-ai acumulat.. O sa fii intregit ca persoana.

Acestea sunt cele 10 reguli ale bunastarii, insa ca bonus iti mai dau un sfat, ca sa le poti integra intr-un ansamblu. Am tot pomenit de cuvantul “ciclu”. Invata sa gandesti in cicluri sau, asa cum ne alintam noi, din echipa, greselile.. invata sa gandesti in lectii.

O persoana poate fi blocata intr-un ciclu.. este acea persoana care inca nu si-a invatat lectia si cel mai probabil va repeta greseala pana cand va fi pregatit sa treaca la urmatoarea lectie. Ca inveti in mod repetat aceeasi lectie pana o bagi la cap.. sau ca inveti de fiecare data alta lectie.. tine doar de tine.